Transparență maximă!

Instituțiile românești, copiate după cele ale democrațiilor consolidate, din țările europene, respectă, în marea lor majoritate, doar forma acestora, căci fondul continuă să fie, în mare măsură, de tip fanariot, în care domnește dictatura persoanei aflată în funcția de conducere maximă a acelei instituții, dezordinea, bunul plac, disprețul pentru lege și punctualitate, aroganța față de cetățeanul contribuabil și omniprezentul abuz.
Regula de bază în instituțiile românești este opacitatea aproape totală în privința deciziilor executive și a actelor ce le însoțesc, de la misteriosul contract al guvernului încheiat cu firma Bechtel, pentru construirea autostrăzilor, până la contractele semnate de un primar oarecare cu o oarecare firmă de consultanță juridică, sau un banal contract al unei primării cu o firmă de salubritate.
Într-o societate cu adevărat civilizată, unde funcționarul public este la dispoziția cetățeanului, toate cheltuielile publice ale acelui funcționar, de la prim-ministru până la primarul celei mai mici localități, sunt publice, pe internet. Este bine cunoscut exemplul vice-prim ministrului suedez, Mona Sahlin, pe  a cărei listă de cheltuieli au apărut două batoane de  ciocolată Toblerone, trebuind pentru acest lucru să-și dea demisia, cazul fiind foarte mediatizat în presa scandinavă, sub denumirea „afacerea Toblerone”. Pentru a vedea cât de departe suntem de adevărata civilizație a unei bune funcționări a instituțiilor statului, citiți până la capăt acest articol.

Pentru cei ce sunteți cetățeni contribuabili la bugetul localității dumneavoastră, trebuie să știți că, în virtutea acestei calități, aveți și dreptul de a vi se pune la dispoziție orice informație de interes public, prin aceasta înțelegând și orice document în baza căruia instituția angajează plăți din acest buget, la care dumneavoastră sunteți contribuabil. Adică, mai pe scurt, dacă primăria încheie un contract cu o societate, indiferent pentru orice serviciu sau lucrare publică, dumneavoastră, în calitate de  coproprietar al acelui buget, aveți dreptul să vi se pună la dispoziție acel contract. Legea care vă permite acest lucru este aceasta. Pentru a vedea ce conține, dați click pe ea:

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la 

informatiile de interes public, consolidata 2009

Din păcate, în România, după cum am zis mai devreme, populația este timorată, intimidată și abuzată când trebuie să aibă o relație cu o instituție publică, deși ea contribuie la bugetul acelei instituții și este îndreptățită să aibă acces la orice informație care privește gestionarea bugetului al cărei coproprietar este. Umilit de veacuri de toate stăpânirile care au trecut peste el, cetățeanul român și-a modificat profund ADN-ul responsabil cu verticalitatea coloanei vertebrale, preferând s-o țină cocoșată și să-și repete-n gând zicala care ne caracterizează, ca nație: „Capul plecat, sabia nu-l taie!”

Plecând de la această atitudine umilă a cetățeanului, se naște atitudinea funcționarului public, care începe să creadă că el este stăpânul și nu slujitorul cetățeanului. Concluzia a ceea ce am scris până aici este aceasta: „Capul plecat, este mai bine tăiat!”

De la această atitudine umilă a cetățeanului, care se duce în fața funcționarului dintr-o instituție cu o floare în mână, cu o ciocolată, cu „o mică atenție”, rugându-l să-i rezolve problema, se naște atitudinea sfidătoare a celui din urmă.

Circulă, de ceva vreme, pe internet, un video realizat de unii membri ai consiliului local, în care îi solicită primarului aflat în funcție, un contract pe care instituția l-a încheiat pentru niște servicii de consultanță juridică. Vă invit să vizionați acest video, dacă nu l-ați vizionat deja până acum, și să trageți singuri concluziile, la final.

Sursa: youtube.com

Întrebările pe care le pun sunt următoarele:

1) înainte de încheierea acelui contract, membrii Consiliului Local nu erau îndreptățiți, în calitate de membri ai puterii legislative  locale, să știe ce conține acel contract, semnat de primar, ca reprezentant al puterii executive locale?

2) are primarul, legal, dreptul să semneze orice contract de servicii și lucrări publice, fără a avea acordul sau avizul Consiliului Local?

3) acele contracte, semnate de primar, sunt rezultate în urma unor proceduri legale de licitație, prin care societățile prestatoare de servicii sau lucrări publice au câștigat acele lucrări?

Sunt întrebări legitime pe care și le pune orice cetățean contribuabil și aș fi încântat dacă compartimentul juridic al primăriei ne-ar lămuri în privința acestor aspecte.

Un alt aspect pe care l-am remarcat în cadrul ședințelor consiliului local, este faptul că se desfășoară într-un mod total dezorganizat. Nu se respectă ordinea de zi, nu se lasă vorbitorul să-și expună punctul de vedere până la capăt, se intervine cu aluzii, jigniri, cu divagații care nu au nici o legătură cu subiectul în cauză, se țipă, se urlă, se umflă venele pe gât, cu acuze reciproce de „hoțul strigă hoții”, ceea ce ne face pe noi să credem, ca privitori, că în spatele deciziilor luate în ședințele de consiliu, se ascund alte interese, pe care noi, neavând acces la toate amănuntele problemelor, nu le cunoaștem. La una din aceste ședințe am participat și eu, împreună cu un grup mai mare de părinți ai elevilor care învață la Școala nr 5. Pentru că discuțiile s-au desfășurat așa cum am arătat mai sus, o bună parte din părinți am părăsit sala înainte de terminarea subiectului privind Școala nr. 5. Dacă toate ședințele consiliului local se desfășoară în această atmosferă înveninată, este explicabil de ce mulți consilieri pleacă înainte de terminarea subiectelor. Mai mult decât atât, am observat cum chiar primarul în funcție, în loc să inducă o atmosferă de calm și relaxare ședinței, ca mediator între executivul local și legislativul local, domnia sa vorbea pe tonul cel mai ridicat, inducând și celorlalți o stare de nervozitate și încordare. În calitate de „mascul alfa”, ca să mă exprim mai metaforic, primarul are un rol decisiv în modul în care se desfășoară astfel de ședințe. Un ton isteric, acuzator, nevrotic, va induce celorlalți nervozitate, iritare și dorința de a răspunde pe același ton. Un ton calm, relaxat, cu respect deplin față de audiență, va induce o atmosferă relaxată, calmă, de respect reciproc între participanții la ședință.

Concluzia acestei postări este următoarea: 

Doresc de la viitorul meu primar să practice o maximă transparență în privința tuturor cheltuielilor care se fac din bugetul comunității, să pună la dispoziția cetățenilor, pe internet, toate contractele și toate documentele anexe care arată detaliat toate sumele de bani cheltuite din buget.

Să respecte legea liberului acces la informațiile de interes public și să pună la dispoziția oricărui cetățean orice document pe care acesta îl solicită.

O maximă transparență a actului decizional și a documentelor ce-l însoțesc, este în primul rând în avantajul primarului, care va elimina astfel orice suspiciune asupra integrității sale morale și a legalității acțiunilor sale.

Este inadmisibil ca în epoca internetului să avem astfel de episoade penibile, în care membrii consiliului local să solicite niște documente pe care ar fi trebuit, probabil, să le cunoască înainte de a fi semnate.

Ședințele consiliului local să se desfășoare într-o atmosferă de calm și relaxare, de respect reciproc între cei ce participă la ele, fără invective, jigniri și acuzații permanente, acestea urmând să fie probate de justiție, în cazul în care există bănuieli de nelegalitate a actelor decizionale, atât ale primarului cât și ale celorlalți membri ai executivului sau legislativului local.

Puteți citi celelalte articole, pe această pagină, sus, în dreapta, în Arhiva blog.