De ce nu mai vin turiștii străini la Mangalia?

În anii `70 și la începutul anilor `80, puteai auzi vorbindu-se, în stațiunile din sudul litoralului, mai multe limbi de circulație internațională, dar și din țările blocului sovietic (ceha, maghiara, poloneza), iar Radio Vacanța se auzea din difuzoarele instalate pe plajă sau în unele locuri mai circulate, cu buletinele de știri și chiar cu reclame pentru obiectivele turistice locale, în engleză, franceză, germană și rusă.

Nu știu dacă acum Radio Vacanța mai transmite vara în limbi străine, dar știu că atunci avea pentru cine transmite, spre deosebire de situația de acum, când doar turismul balnear mai continuă să atragă clientela tradițională, oameni în vârstă, care vin în număr destul de mic, în două serii, cea  de primăvară și cea de toamnă.
Nu sunt un nostalgic al comunismului dar nici nu pot nega, din start, ceea ce era pozitiv în acea perioadă, comparativ cu ceea ce este acum: curățenia, ordinea, profesionalismul personalului din turism, mare parte din el școlit la turismul Germaniei Federale, din câte am aflat mai târziu.
Pentru cei mai tineri, pentru a vedea curățenia de pe străzi, ordinea și amenajarea spațiilor verzi din stațiunile din sudul litoralului, în anii 70-80, puteți viziona acest blog:sanuuitam.blogspot.ro

Începuse un oarecare reviriment al întoarcerii turiștilor străini, de toate vârstele, după anul 2000, până spre 2007-2008, când  am avut ocazia să întâlnesc și să vorbesc cu turiști veniți din Israel, Germania, Finlanda, Italia, Olanda, Belgia, Franța, Grecia, Cehia și Canada, care erau mulțumiți de aspectul general al orașului, pentru unii dintre ei fiind chiar o surpriză plăcută, deoarece plecaseră de acasă cu prejudecata că România este, totuși, o țară murdară. Cineva mi-a spus chiar că Mangalia nu-i cu nimic mai prejos decât stațiunile turistice din vestul Europei, lucru care mi-a făcut o deosebită plăcere, fiind unul din puținele momente când am fost mândru că sunt român. Cunosc chiar o persoană din Franța, un pensionar, care își cumpărase un apartament în Mangalia și era mulțumit de cum mergeau lucrurile, în general, în oraș, pe care, însă, nu am mai văzut-o de vreo doi ani de zile.

Dar să încercăm să răspundem la întrebarea din titlu: de ce nu vin turiști străini în Mangalia?

Pentru început, voi pune o captură de monitor cu opinia unui domn din Brașov, pentru a vedea părerea unui om din altă parte a țării, unde se pare că turismul merge mult mai bine decât în Mangalia. Mesajul l-am luat dintr-un comentariu recent, referitor la controversatul zid de pe faleză. Iat-o:

Mesajul este din 21 martie 2016, deci puteți trage și singuri
concluzia cam de când a început să se degradeze aspectul orașului.
Sursa: captură Facebook.

Mai mult ca sigur că acesta nu este singurul turist român dezamăgit de aspectul orașului. Ca el sunt sute, poate mii, care, la rândul lor, vorbesc cu rudele și prietenii și nu le vor recomanda Mangalia ca destinație turistică, propunându-le, probabil, stațiuni din Bulgaria sau din Grecia.

Din discuțiile avute cu puținii turiști străini, mai ales vârstnici, care au continuat să vină, totuși, la Mangalia, ceea ce nu le place aici, sunt următoarele: 

1. mizeria generală de pe străzi și de pe zonele de promenadă: chiștoace, hârtii, plastic, excremente de câine, buruieni, praf;

2. câinii lăsați liberi pe stradă, sau prin curțile adiacente blocurilor, care îi latră atunci când trec pe lângă teritoriul lor;

3. zgomotul pe care unii îl numesc muzică, care se aude, uneori, în tot orașul, chiar și pe timpul nopții;

4. spațiile verzi lăsate neîngrijite, cu buruieni foarte înalte, gunoaie și lipsa florilor;

5. lipsa de profesionalism a personalului din turism, comparativ cu anii 70-80.

Degeaba facem trotuare noi, dacă lăsăm câinii să-și lase excrementele pe ele.
În Finlanda, din ceea ce știu eu, există coșuri de gunoi speciale pentru
  animalele de companie, unde stăpânii pun excrementele
acestora, când ies cu ele la plimbare. De ce la Mangalia nu se face la fel?

Lucrare pe domeniul public care lasă în urmă mult noroi.
Acest noroi se pune pe pantofi, haine, mașină; când se
usucă se transformă în praf. Societățile care execută astfel de
lucrări să nu polueze în nici un fel domeniul public.
În Germania o asemenea poluare ar fi amendată imediat!

Coji de semințe în plin centru al orașului. Turiștilor, fie români, fie străini, nu le
place să vadă așa ceva, de aceea anul următor nu vor mai veni.
Se pare că celor din Mangalia, atât locuitorilor, cât și
conducerii urbei, le place acest peisaj stradal. Dacă vrem „o țară ca afară”,
atunci polițiștii să-i amendeze pe acești ...nu pot să le zic oameni,
care fac mizerie pe domeniul public. S-a interzis fumatul în spațiile publice,
nu credeți că e timpul să interzicem și aruncatul gunoaielor de orice fel?

În zonele de promenadă turiștii nu vor să vadă așa ceva.
O imagine pe care am pus-o și săptămâna trecută, în speranța
că cineva responsabil din primărie va înlătura acel gunoi. 

Să încheiem, totuși, cu o imagine frumoasă, dătătoare de speranță. Se pare că noi, românii, de la o vreme încoace, pentru a fi mândri de noi, trebuie să privim în trecut, uneori mai îndepărtat, alteori mai apropiat.

 Fotografie istorică: Aleea Teilor, fotografiată cu o zi înainte de a începe
lucrările la controversatul proiect urbanistic, care a polarizat Mangalia în două tabere.
 Probabil era singura stradă din Mangalia care arăta ca o stradă dintr-un oraș european civilizat.
Salvați-o, pentru a le arăta nepoților cum era înainte de 2016.
Sursa: George Balaur

Ca o concluzie pentru acest articol: vreau ca viitorul primar să aibă în vedere curățenia generală  a străzilor și a spațiilor verzi din stațiuni. Nu știu dacă resursele umane ale orașului sunt suficiente pentru acest lucru sau trebuie găsită o soluție guvernamentală pentru remedierea acestui lucru. Curățenia înseamnă turiști străini, înseamnă venituri mari pentru localnici și comunele limitrofe,  înseamnă prosperitate generală a zonei, înseamnă venituri mari la bugetul statului.

Puteți citi celelalte articole, în partea dreaptă a paginii, sus, în Arhiva blog.